|
 |
Creierul nostru poate sa calatoreasca in timp ... la propriu
Ii invidiez pe oamenii de stiinta pentru ca au posibilitatea
sa faca tot felul de experimente extrem de interesante. Unul
dintre ei, neurochirurg, a facut experimente pe cei care
erau operati pe creier, dar erau treji. In anumite conditii,
pacientul trebuie sa fie treaz in timpul operatiei pentru ca
este singura modalitate de a observa daca nu se ating zonele
cele mai sensibile ale creierului.
Evident, acest doctor a vazut o oportunitate in acesti
pacienti si a vrut sa studieze reflexele, ce zone ale
creierului sunt folosite, si pentru cat timp.
Oricine ar crede ca functioneaza in felul urmator: ciupesti
pacientul de deget, dureaza sa zicem 300 ms (milisecunde -
miimi de secunda) ca informatia sa ajunga la creier si sa
fie procesata (adica sa inteleaga creierul ce se intampla)
apoi creierul trimite un impuls inapoi care comanda reflexul
de retragere a degetului.
Ca sa poata sa masoare acei 300 ms s-a gandit ca intai sa il
ciupeasca de deget pe pacient, sa vada ce zona a creierului
este se foloseste si sa cronometreze in cat timp apare
reflexul, apoi sa excite nervos direct portiunea de creier
si sa faca diferenta de timp.
Teoretic, daca exita nervos direct zona din creier, ar
trebui ca reflexul sa apara mai repede, pentru ca scadem
timpul necesar ca impulsul nervos sa ajunga de la deget la
creier cand este ciupit.
Surpriza mare !!!! in a doua varianta, cu excitarea
creierului dureaza mai mult pana la aparitia reflexului.
Intr-un final a intele si de ce. In realitate se intampla
astfel : ciupeste pacientul, creierul trimite imediat
reflexul (comanda de a retrage degetul), creierul proceseaza
informatiile, apoi trimite rezultatul inapoi in timp.
Da ! Creierul munceste DUPA tot evenimentul. E ca la banca !
Platesti acum, dar faci rost de bani mai tarziu.
Este ca si cum seful tau ti-ar cere un raport, tu il dai
acum, apoi te duci sa il faci.
Greu de inteles/inghitit/acceptat, nu ?
Intra in zona discutiilor despre cauzalitate, ce se intampla
daca ii dau raportul acum, dar eu refuz sa il fac dupa ? ar
insemna ca raportul nu ar putea sa existe, nu ? bla, bla ...
Unul dintre beneficii
Mi s-a intamplat sa mor in somn. Da, am visat ca cineva a
omorat-o pe mama, iar eu am vazut, el a vazut ca l-am vazut,
mi-am dat seama ca singura posibilitate a lui sa scape este
sa ma omoare si pe mine, nu am stiut ce sa ii zis, aca sa
m-a impuscat. In cap ! de la distanta mica. Am simtit ca mi
se opreste inima, ca vad negru in fata ochilor, ca imi pierd
constiinta, apoi ... m-am trezit.
Daca creierul nu ar fi functionat asa cum am scris mai sus,
este foarte posibil sa fi murit in somn, dar pentru ca
nimeni nu a murit niciodata in somn din cauza unui vis,
inclin sa cred ca explicatiile sunt adevarate :)
Si ce legatura are cu fizica cuantica ?
Pai fizica cuantica este fizica posibilitatilor.
Probabil ca v-ati intrebat de ce creierul ar trimite
informatii doar un sfert de secunda inpoi in timp si nu mai
mult.
Sa zicem ca este ora 10 si eu plec acum la serviciu la ora
10:30 fac un accident si creierul meu ar trimite un mesaj
inapoi in timp.
Acum, la ora 10, creierul meu percepe viitorul ca o suma de
posibilitati. Peste 2 secunde voi fi tot la mine in camera,
peste 10 secunde voi putea fi oriunde in casa, peste 5
minute, orinde pe o distanta de 2 Km, s.a.m.d.
Daca creierul meu ar primi o informatie acum ca mi se va
intampla ceva foarte rau peste jumatate de ora, nu ar putea
sa trimita un reflex, ca in cazul ciupitului de deget ci
doar un reflex emotional de genul ... am impresia ca nu ar
trebui sa ma sui in masina, sau ... am impresia ca nu ar
trebui sa plec acum, cand ma apropii de portiera am un
sentiment nasol.
Asta este premonitia, oricat de rar se intampla ea, asa se
explica.
Si acum teoretic vorbind.
Daca vrem sa folosim aceste lucruri, sa punem in practica,
ar trebui sa fie cam asa:
In cazul unui eveniment neplacut, inainte de orice, sa ne
gandim cum am fi putut sa il evitam (daca nu as fi traversat
strada exact atunci, daca mai asteptam 2 secunde ...) asta
ar da posibilitatea creierul sa ia decizia de a trimite
informatii inapoi in timp.
Apoi ... sa ne obisnuim sa dam atentie la ce simtim. In loc
sa mergem pe strada gandindu-ne exclusiv la probleme, bani,
politica, criza, sa acordam atentie la ce se intapla in
jurul si inauntru nostru. Si intr-o zi, daca ai sentimentul
ca ar trebui sa mai stai 2 secunde inainte sa traversezi, o
faci, apoi vezi cum apare un nebun de nicaieri si trece prin
fata ta, vei stii ca tu te-ai salvat.
Ce ziceti ? Merita incercat ?:D
|